Dragostea e ceva spontan..

Ştim foarte bine cu toţii, şi în special cei care măcar pentru o dată în viaţă au iubit cu adevărat, că dragostea e un sentiment care te cuprinde fără să realizezi, te înfăşoară într'un văl plin de mister.. te lasă să explorezi, te face să îţi pierzi parţial sau chiar total raţiunea pentru ca mai apoi să dispară, ori să se intensifice şi să îţi dea prilejul să continui spre visare..

În ceea ce mă priveşte dragostea e un sentiment spontan.. apare când nu mă aştept.. mă prinde'n mrejele iubirii, mă lasă să trăiesc clipe plăcute şi'apoi se stinge.. e efemeră.. şi'adesea mă întreb de ce? Unde greşesc? Ori poate nu e vina mea?!

La fel ca alţii am iubit.. şi poate încă iubesc.. dar ce folos când sentimentele nu'ţi sunt împărtăşite.. când nu te poţi bucura şi când nu poţi exterioriza la maxim ce e ascuns adânc în sufletul tău, sentimente ce mocnesc pentru a ieşi la suprafaţă într'o vâltoare de flăcări pline de iubire..

.. e trist să poţi afirma că cel pe care îl iubeşti e interesat de altcineva şi să fii incapabil să susţii că între voi se desfăşoară o iubire fără margini.. al cărei început s'a petrecut de mult, însă al cărei sfârşit nu va exista niciodată..

..dragostea e uneori o amăgire.. te deznădăjduieşte chiar când simţi că Universul e al tău..
.. e drept.. când eşti lovit de dragoste nu poţi să ştii dacă e bine sau rău să o accepţi, însă te rişti si speri că va fi bine..

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate.. dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de ADEVĂR, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul..

Dragostea nu va pieri niciodată!


..cu toate astea există între noi şi oameni care nu iau sentimentul ca atare.. oameni ce îşi doresc doar simple aventuri.. iar singurele inimi frânte sunt ale celor care au sperat cu'adevărat..

..un inceput de noapte rece..

.. căderea nopţii..
..stai.. te gândeşti..
..oare ce'or fi cu'adevărat trăirile ce le resimţi odată cu apunerea soarelui?!..
..te cuprind amintiri..
..încerci să vizualizezi un curs al vieţii altfel decât cel de până acum..
..lupţi cu tine alungând prezentul, fiind înconjurat de o doză de răbdare în căutarea unei rezolvări ..

..noaptea destramă făcliile tăcerii.. aştept să cadă vălul ei deasupra mea .. să văd cum mă va îndruma spre a'mi cânta în taină toată durerea, pentru că am învăţat să tac, să ţin în mine şi nimeni să nu ştie.. orice lacrimă mi'e mult mai uşor s'o ascund acum, iar uneori nu îmi permit să spun nici că mă doare.. însă de ce?!.. pentru că am crescut.. iar când te faci mare ajungi să îţi asumi şi ceea ce te macină..

..nimeni nu'ţi va găsi o rezolvare a ceea ce te roade..
..plângi.. te chinui când lacrimile îţi brăzdează fineţea chipului pe care odinioară curgeau în rânduri raze de lumină.. o fericire a împlinirii care s'a spulberat..

..unii spun că pentru a muri îţi trebuie curaj.. îmi permit să contrazic prin a spune că îţi trebuie curaj pentru a trăi..
..viaţa e o cursă ilegală şi devine tot mai grea când zilnic trebuie să treci câte un test..

.. la fel ca mine şi TU, care citeşti, ştii foarte bine că toţi oamenii mor.. acum ori mai târziu.. dar nu toţi oamenii trăiesc.. simţi frică? .. frica nu e un atuu când n'ai pe nimeni lângă tine să'ţi zică: lasă,totul va fi bine.. şi totul depinde doar de tine.. de ce? pentru că frica se prinde de centrul tău, de suflet, iar apoi te'ntrebi de ce e totul rău.. ?!
.. ai vrea să fie cineva lângă tine.. să îţi zâmbească şi să tresari spre revenire.. să'i spui şoptind cu lacrimi în ochi că'i mulţumeşti că se gândeşte la tine..

..spune'i pe nume.. în şoapte alint'o.. nu o minţi.. tu ştii măcar oare ce înseamnă toate astea?!..