luni, 14 septembrie 2009

.. the best Bachata ever seen ..



.. n-am cuvinte să descriu ce simt când mă uit la asta şi-o ascult .. aşa că vă las să vă bucuraţi şi voi de ea ..



vineri, 11 septembrie 2009

.. vrei să ştii când e dragoste ?! ..


Vrei să ştii când e dragoste şi când nu? Atunci fii atent aici:

Palmele ţi-au transpirat, inima-ţi bate puternic, şi răsuflarea ţi s-a oprit în piept? Nu e Dragoste, e Plăcere. Nu poţi să-ţi desprinzi ochii şi mâinile de pe cel drag, am dreptate? Nu e Dragoste, e Poftă. Îl doreşti pentru că ştii că este acolo? Nu e Dragoste, e Singurătate. Eşti acolo, pentru că partenerul vrea să fii? Nu e Dragoste, e Loialitate. Îi asculţi confesiunile, deoarece nu vrei să-l răneşti? Nu e Dragoste, e Milă. Eşti acolo pentru că te sărută şi te ţine de mână? Nu e Dragoste, eşti de neîncredere. Eşti împreună cu el doar pentru că privirea lui/ei te face să tresari un pic? Nu e Dragoste, e Infatuare. Îi ierţi greşelile pentru că ţii la el/ea? Nu e Dragoste, e Prietenie. Îi spui că el/ea este cel /cea la care te gândeşti toată ziua? Nu e Dragoste, e Minciună. Eşti dispus să dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea să se simtă bine? Nu e Dragoste, e Caritate. Inima ta e plină de durere atunci când el/ea este trist/ă? Atunci e Dragoste. Îi accepţi greşelile pentru că ele fac parte din felul ei/lui de a fi? Atunci e Dragoste. Plângi pentru durerea ei/lui chiar dacă el/ea este puternic/ă? Atunci e Dragoste.

joi, 10 septembrie 2009

.. mii de cuvinte ..


Strângemă-n braţe,
Te rog nu îmi spune rămas bun,
Tu ştii fără tine,
Eu sunt ca o floare fără parfum,
Nu vorbi la timpul trecut,
Nu pot face nimic să te uit,
M-ar durea prea mult,
M-ar durea prea mult,
M-ar durea prea mult.

Refren:

În mii de cuvinte ţii timpul în loc,
Am multe amintiri, dar n-am vise deloc,
Şi norii se adună, dar nu vor să stingă,
Un suflet ce arde şi încă suspină.

În mii de cuvinte ţii timpul în loc,
Am multe amintiri, dar n-am vise deloc,
Şi norii se adună, dar nu vor să stingă,
Un suflet ce arde şi încă suspină.


Strângemă-n braţe,
Nu spune adio încă nu,
Mai lasă-mi iubirea,
Măcar un minut şi apoi te du,
Fără tine sunt la timpul trecut,
Nu pot face nimic să te uit
M-ar durea prea mult,
M-ar durea prea mult,
M-ar durea prea mult.

Refren:

În mii de cuvinte ţii timpul în loc,
Am multe amintiri, dar n-am vise deloc,
Şi norii se adună, dar nu vor să stingă,
Un suflet ce arde şi încă suspină.

În mii de cuvinte ţii timpul în loc,
Am multe amintiri dar, n-am vise deloc,
Şi norii se adună dar, nu vor să stingă,
Un suflet ce arde şi încă suspină.

În mii de cuvinte ţii timpul în loc,
Am multe amintiri, dar n-am vise deloc,
Şi norii se adună, dar nu vor să stingă,
Un suflet ce arde şi încă suspină.

marți, 8 septembrie 2009

.. pentru că e util ..


Măsuri de salvare în caz de cutremur

Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vieţii", editat de Larry Linn. Numele meu este Doug Copp. Sunt şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Am prăbuşit o şcoală şi o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au "aplecat şi acoperit" şi 10 manechini i-am folosit în metoda de supravieţuire "triunghiul vieţii". După ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături şi am intrat în clădire pentru a filma şi a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravieţuire sub condiţii direct observabile şi ştiinţifice, relevante pentru prăbuşirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0% supravieţuitori pentru metodele cu "aplecat şi ascuns". Ar fi fost mai probabil 100% supravieţuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieţii". Acest film a fost văzut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia şi restul Europei şi a fost văzut în USA , Canada şi America Latină, pe programul TV RealTV. Prima clădire în care am intrat, a fost o şcoală în Mexico City , în timpul cutremurului din 1985. Toţi copii erau sub băncile lor. Fiecare copil a fost zdrobit până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravieţui dacă s-ar fi întins jos, lângă băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am ştiut atunci că acelor copiii li s-a spus să se ascundă sub ceva stabilit dinainte, când clădirile s-au prăbuşit, greutatea tavanelor care au căzut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spaţiu sau vid lângă ele. Acest spaţiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieţii". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic şi se va compacta mai puţin. Cu cât obiectul se va compacta mai puţin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) şi cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseşte acest gol pentru siguranţă nu va fi rănită. DOUGG COPP sfătuieşte: 1. Oricine care pur şi simplu "se apleacă şi se acoperă" când clădirile se prăbuşesc, este zdrobit şi ucis. De fiecare dată, fără excepţie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi. 2. Câinii, pisicile şi copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiţi în poziţia fetală. Şi tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravieţuire natural. Poţi supravieţui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare şi voluminos, care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lăsa un gol lângă el. 3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţa cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton. 4. Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur şi simplu rostogoleşte-te jos din pat. Un vid de siguranţă va exista în jurul patului. Hotelurile pot obţine o rată mai mare de supravieţuire în cutremure, dacă pun un semn pe spatele uşii fiecărei camere, spunându-le ocupanţilor să se întindă pe podea, lângă baza patului, în timpul unui cutremur. 5. Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întinde-te jos şi ghemuieşte-te în poziţie fetală, lângă canapea sau un obiect mare. 6. Toţi care se aşează sub uşă de la o intrare când clădirea se dărâmă sunt omorâţi. Dacă stai sub o uşă de la o intrare şi tocul uşii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât. 7. Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvenţă diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările şi restul clădirii se lovesc reciproc în continuu, până când are loc prăbuşirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbuşească, sunt ciopârţiţi de treptele scării. Sunt mutilaţi oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbuşeşte, nu mergeţi pe scări. Scările sunt cea mai de aşteptat parte a clădirii de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbuşite de cutremur, s-ar putea prăbuşi mai tarziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui întotdeauna să fie verificate chiar dacă restul clădirii nu este avariat. 8. Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil - este mult mai bine să fii lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tău de scăpare să fie blocat. 9. Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când şoseaua de deasupra cade într-un cutremur şi le zdrobeşte vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu lespezile dintre punţile de trecere ale Autostrăzii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toţi omorâţi. Ar fi putut cu uşurinţă să supravieţuiască ieşind afară şi întinzându-se lângă vehiculele lor, spune autorul. Toate maşinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu excepţia maşinilor care au avut coloane căzute direct peste ele. 10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei instituţii ziaristice şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hartia nu se tasează. Se găsesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie.

vineri, 4 septembrie 2009

.. a fi sincer ..


Se spune că a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este adevărat, dar criteriul acestei sincerităţi îl are întotdeauna celălalt, nu tu. Eşti considerat sincer nu "când nu ascunzi nimic" celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce aşteaptă de la tine să ascunzi.
Este poate paradoxal, dar aşa e; sinceritatea ta nu se verifică prin tine, ci prin celălalt. Eşti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă altul de la tine să spui. Dacă ii mărturiseşti unei prietene că e frumoasă şi inteligentă, în timp ce ea nu e nici una nici alta, nu eşti sincer. Dacă ii spui că e urâtă şi foarte putin deşteaptă, eşti sincer. Dar mărturisindu-i că toate acestea n-au absolut nici o importanţă, că altele sunt lucrurile pe care ai dori să i le spui, că îşi macină timpul într-un mod stupid, că trăieşte o himeră, că visează la lucruri ce o îndepărtează de adevăr şi de fericire atunci sigur nu eşti nici sincer, eşti nebun..
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabilă", de un mediu străin, cu care nu putem comunica, faţă de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea să fie sinceră cu noi. Doar sinceritatea ne dă această certitudine că suntem înconjuraţi de prieteni, de oameni care ne iubesc, că nu suntem singuri. De aceea în ceasurile de mare singurătate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se caută unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolării definitive. Sinceritatea este şi ea, ca atâtea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participă la acea complicată clasă de sentimente şi orgoliu ce se numeşte prietenie şi care, trebuie să recunoaştem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viaţa. În prietenie se întâmplă acelaşi lucru: eşti iubit nu pentru ceea ce eşti tu, ci pentru ceea ce vede şi crede prietena ta în tine. Tu, omul, eşti sacrificat întotdeauna. Eşti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poţi da, ceea ce poţi justifica, verifica, contrazice sau afirma în sentimentele prietenului. Şi nu te poţi plânge, pentru că şi tu faci la fel; toată lumea face la fel .. ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Prin "libertate" înţeleg suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să mergi cu ei la cinematograf, în vizită la cunoştinţe, să-ţi placă, în general, ceea ce le place şi lor, să gândeşti, în general, ceea ce gândesc şi ei. Unde eşti tu în toate aceste sentimente ale lor? Eşti descompus, distribuit şi asimilat după voinţa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Dacă într-o zi vrei să faci altceva decât ceea ce se aşteapta de la tine să faci, atunci nu mai eşti un bun prieten, atunci incomodezi, oboseşti, stânjeneşti. Câteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale: TOLERANŢA!

miercuri, 2 septembrie 2009

.. filozofia vieţii .. by Bogdan


..

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta - murim. Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul ... depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie Altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încredere Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă Ci PE CINE ai. Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă Ci cu ceea ce poţi tu să faci Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva Am învăţat că oricum ai tăia Orice lucru are două feţe Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi Am învăţat că poţi continua încă mult timp După ce ai spus că nu mai poţi Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie Indiferent de consecinţe Am învăţat că sunt oameni care te iubesc Dar nu ştiu s-o arate Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat Dar nu am dreptul să fiu şi rău Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten Oricum te va răni din când în când Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc Şi nu faptele sale Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru Şi pot vedea ceva total diferit Am învăţat că indiferent de consecinţe Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore De către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul Ca şi vorbitul Poate linişti durerile sufleteşti Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult Îţi sunt luaţi prea repede ... Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.


Am învăţat să iubesc, Ca să pot să fiu iubit !!!

..

marți, 1 septembrie 2009

.. a good start ..


..

You're one with the burdon of intuition.
You're one with the freedom of a blank stare.
You're one with the best friend you lost,
You wish was still there.

You're one with the dust on that old piano.
You're one with the strings on your new guitar.
You're one with the wind through the open window,
You are.

It was a faint line that brought you here,
And a pulse that kept you in time.
It was the comfort of a tradition,
Like the few that were not that kind.

It's a shame now, baby, you can't see yourself, And everything you're running from.
And it's the same world, honey, that has brought You down,
As the one that's gonna pick you up.
And pick you up.

You're one with the echos of conversation.
You're one with the strangers you overheard.
You're one with the lesson that was the best one you learned.

It was a faint line that brought you here,
And a pulse that kept you in time.
It was the comfort of a tradition,
Like the few that were not that kind.

It's a shame now, baby, you can't see yourself, And everything you're running from.
And it's the same world, honey, that has brought You down,
As the one that's gonna pick you up.
And pick you up.

It was a long, dark, sleepy morning walk.
You fell down, case and point.
It was a good start.
It was a good start.

It was a long, dark, sleepy morning walk.
You fell down, case and point.
It was a good start.
It was a good start.

It's a shame now, baby, you can't see yourself, And everything you're running from.
And it's the same world, honey, that has brought You down,
As the one that's gonna pick you up.

And it's a shame now, baby, you can't separate
Yourself from where you stood.
And it's the same world, honey, that made you feel so bad,
That makes you feel so good.
Feel so good

..