.. pentru că e util ..

Măsuri de salvare în caz de cutremur

Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vieţii", editat de Larry Linn. Numele meu este Doug Copp. Sunt şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Am prăbuşit o şcoală şi o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au "aplecat şi acoperit" şi 10 manechini i-am folosit în metoda de supravieţuire "triunghiul vieţii". După ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături şi am intrat în clădire pentru a filma şi a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravieţuire sub condiţii direct observabile şi ştiinţifice, relevante pentru prăbuşirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0% supravieţuitori pentru metodele cu "aplecat şi ascuns". Ar fi fost mai probabil 100% supravieţuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieţii". Acest film a fost văzut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia şi restul Europei şi a fost văzut în USA , Canada şi America Latină, pe programul TV RealTV. Prima clădire în care am intrat, a fost o şcoală în Mexico City , în timpul cutremurului din 1985. Toţi copii erau sub băncile lor. Fiecare copil a fost zdrobit până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravieţui dacă s-ar fi întins jos, lângă băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am ştiut atunci că acelor copiii li s-a spus să se ascundă sub ceva stabilit dinainte, când clădirile s-au prăbuşit, greutatea tavanelor care au căzut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spaţiu sau vid lângă ele. Acest spaţiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieţii". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic şi se va compacta mai puţin. Cu cât obiectul se va compacta mai puţin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) şi cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseşte acest gol pentru siguranţă nu va fi rănită. DOUGG COPP sfătuieşte: 1. Oricine care pur şi simplu "se apleacă şi se acoperă" când clădirile se prăbuşesc, este zdrobit şi ucis. De fiecare dată, fără excepţie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi. 2. Câinii, pisicile şi copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiţi în poziţia fetală. Şi tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravieţuire natural. Poţi supravieţui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare şi voluminos, care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lăsa un gol lângă el. 3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţa cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton. 4. Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur şi simplu rostogoleşte-te jos din pat. Un vid de siguranţă va exista în jurul patului. Hotelurile pot obţine o rată mai mare de supravieţuire în cutremure, dacă pun un semn pe spatele uşii fiecărei camere, spunându-le ocupanţilor să se întindă pe podea, lângă baza patului, în timpul unui cutremur. 5. Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întinde-te jos şi ghemuieşte-te în poziţie fetală, lângă canapea sau un obiect mare. 6. Toţi care se aşează sub uşă de la o intrare când clădirea se dărâmă sunt omorâţi. Dacă stai sub o uşă de la o intrare şi tocul uşii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât. 7. Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvenţă diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările şi restul clădirii se lovesc reciproc în continuu, până când are loc prăbuşirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbuşească, sunt ciopârţiţi de treptele scării. Sunt mutilaţi oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbuşeşte, nu mergeţi pe scări. Scările sunt cea mai de aşteptat parte a clădirii de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbuşite de cutremur, s-ar putea prăbuşi mai tarziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui întotdeauna să fie verificate chiar dacă restul clădirii nu este avariat. 8. Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil - este mult mai bine să fii lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tău de scăpare să fie blocat. 9. Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când şoseaua de deasupra cade într-un cutremur şi le zdrobeşte vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu lespezile dintre punţile de trecere ale Autostrăzii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toţi omorâţi. Ar fi putut cu uşurinţă să supravieţuiască ieşind afară şi întinzându-se lângă vehiculele lor, spune autorul. Toate maşinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu excepţia maşinilor care au avut coloane căzute direct peste ele. 10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei instituţii ziaristice şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hartia nu se tasează. Se găsesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie.