.. o seară fără îmbrăţişarea lui ..

.. după o săptămână în care somnul mi-a fost mângâiat de braţele Lui seară de seară , am privit tristă clipa când, nevoit fiind, m-a lăsat singură ..

.. s-a făcut ora 9:00 .. simţeam că vor mai trece câteva secunde şi-apoi voi auzi suav, din glasul Lui cuvintele ce-i anunţau plecarea ..

.. " trebuie să plec " mi-a spus cu ochii întredeschişi .. s-a ridicat din aşternut lăsând în urmă privirea-mi ce îi analiza trupul îndepărtându-se ..

.. mă abţineam să nu vărs stropi fierbinţi din ochii somnoroşi, la clipa în care El, nu mai era aproape şi savuram intens, din priviri, fiecare gest pe care îl făcea .. încercând să evit momentul în care singurul care mai rămânea era mirosul pielii lui în perna mea .. până când se va reîntoarce ..

.. am eşuat însă în încercarea mea de a-mi stăpâni stropii fierbinţi ce puseseră stăpânire cu atâta înverşunare pe ochii mei mângâiaţi de razele timpurii ale unei dimineţi friguroase de iarnă ..

.. m-a rugat să nu plâng, iar interesul lui pentru momentul acela a fost o dulce mângâiere a sufletului meu .. de copil proaspăt prins în mrejele unui amalgam de sentimente deosebite ..

.. l-am strâns în braţe, l-am sărutat şi-i evitam uşor privirea .. mi-a dat încet drumul din braţele sale şi s-a îndreptat spre ieşire ..

.. pleca .. iar mie îmi erau brăzdaţi obrajii de lacrimi ce se rostogoleau în gol, mângâindu-mi gâtul ..

.. m-am furişat înapoi în aşternut, pe locul Lui, m-am descărcat de sentimentul ce mă cuprinsese atât de repede .. şi mi-am zis cu tărie că se va întoarce ..

.. şi iată-mă acum .. scriind povestea zilei de astăzi .. în lipsa îmbrăţişării calde şi a sărutului său tandru, însă în aşteptarea revenirii sale ..

.. şi pentru că timpul le decide pe toate, indiferent de contribuţia noastră .. voi lăsa ca timpul să decidă evoluţia trăirilor mele .. iar toate ..

.. vor urma ..